LUPUL STRIGOI

SURSA.

 HTTP://WWW.POVESTI-SI-MITURI.FANBB.NET

 Strigoiul din NucusoaraNucusoara este un sat asezat chiar la poarta de intrare a Muntilor Retezat. Un sat de crescatori de vite si de oieri, unde in urma cu 50 de ani, s-au petrecut intamplari desprinse parca din alta lume, nemaivazute si nemaiauzite pana atunci. in zorii unei zile de martie din anul 1949, tocmai cand satenii o pornisera pe jos si-n carute spre targul Hateg, un lup turbat, aparut pe neasteptate, a dat iama in animale si-n oameni, facand prapad. Ce a urmat e o poveste halucinanta, de care au luat cunostinta chiar si autoritatile de atunci. O reproduc exact asa cum mi-a fost povestita de un martor direct al evenimentului: Ioan Hobeanu, astazi in varsta de peste 80 de ani.Jurnalul unui viceprimarLa cei 82 de ani ai sai, Ioan Hobeanu are lemnul vietii inca puternic si verde, mai tare decat coltii pe care timpul a incercat sa-i infiga in el. Are o casa frumoasa, copii si nepoti. De la inaltimea celor peste 1,80 m ai sai - barbatii din Nucusoara sunt niste adevarati uriasi - veteranul de razboi a vazut multe lucruri pe care ar vrea sa le scrie intr-un jurnal, ca sa ramana de pomenire si de invatatura urmasilor. Taran, revizor contabil, magazioner si, in cele din urma, chiar viceprimar, Ioan Hobeanu a trait in mijlocul evenimentelor statului, fiindu-le martor si cronicar. Multe intamplari, mai vesele sau mai triste, s-au petrecut acolo, in asezarea aceea lipita de coastele Retezatului, dar nici una n-a fost ca cea din primavara anului 1949, pe care viceprimarul de-atunci a asternut-o pe foi de hartie, cu scrisul lui ordonat:„Ma numesc Hobeanu Ioan, din localitatea Nucusoara. Tin minte ca pe la jumatatea lunii martie, in anul 1949 , intr-o dimineata, pe la orele 5, a intrat in sat un lup turbat, care a atacat oamenii care se aflau afara din case, pe care i-a incoltit si muscat. Fiara salbatica a atacat nu mai putin de 21 de persoane, pe care le-a sfartecat cu coltii sai. Desi unii au avut asupra lor furci, securi si ciomege, nu s-au putut apara de acest fioros animal, caci fiara se arunca la om cu viteza, de la o distanta de peste 5 metri, atacand corpul fiintei umane, pe unii izbindu-i mai mult la pamant si incoltindu-i la obraz. in dimineata aceea, multi sateni plecau pe jos la targul traditional din Hateg, fiind atacati de acea fiara. Toti cei muscati au fost transportati de urgenta la Spitalul Judetean din Deva.”Zavorati dupa gratii, in casele lorVestea ca pe ulitele Nucusoarei umbla un lup urias si turbat s-a raspandit cu repeziciune, umpland de groaza toate satele de la poalele Retezatului. Nimeni nu mai iesea din casa, decat pentru a hrani si adapa animalele, dar si atunci cu mare groaza.in tot acest timp, autoritatile comuniste ale vremii au facut tot posibilul sa ascunda pericolul real la care erau expusi localnicii. Cei muscati au fost vaccinati antirabic, dar leacul parea sa nu aiba nici un efect. “Desi oamenii raniti de lup au fost trimisi de urgenta la Deva, unde au fost vaccinati cu vaccinul antirabic, numai 5 persoane au supravietuit, iar restul de 16 persoane au fost izolate in casele lor si au fost incuiate acolo cu lacate la usi, iar la ferestre au fost batute lemne sau gratii de fier, ca nimeni sa nu poata sa iasa, sa muste persoane sau animale, caci turbasera. Cei inchisi apucau cu dintii de paturi si de celelalte obiecte din casa, urland si tipand. Au venit si jandarmii din Hateg sa controleze izolarea lor”, scrie azi viceprimarul de atunci.in mod cu totul bizar, lupul n-a muscat nici un copil. O intamplare revelatoare a fost relatata de Roza lui Ligu, o femeie din sat, care, mergand intr-o noapte, cu pruncul in brate, s-a pomenit fata-n fata cu fiara. inghetata de groaza, ea a apucat doar sa-ngane: „Piei din fata mea, mai Cojoc !”. Dupa ce-a mai atintit-o cateva clipe, lupul a ascultat-o, plecand cu coada intre picioare.Roza lui Ligu s-a jurat multa vreme ca ochii lupului erau ochii consateanului ei, Dumitru Barb, poreclit „Cojoc”, care murise de cateva saptamani. El fusese toata viata cioban, iar cei care l-au cunoscut mai bine povesteau despre Cojoc ca era priculici, adica se transforma noaptea-n lup si cutreiera padurile, intrand in haita cu ceilalti lupi sau atacand vitele oamenilor. Roza jura ca ochii lupului erau ochii lui Cojoc si ca acesta, dupa ce murise, devenise strigoi, transformandu-se in fiara si atacand oamenii pentru a le bea sangele.Uriasul si lupul“Eram in functie de viceprimar in acea perioada”, isi continua cronica Ioan Hobeanu, “si mergeam la Primarie ziua cu securea sau cu furcoiul, de teama acelui lup fioros. Dupa doua zile de la intamplare, intr-o seara, pe cand lumea satului se afla la cina, lupul a trantit jos, in sant, un om trecut de 60 de ani, pe numele sau Pavel Lic. Tipetele au fost auzite de Barb Vasile, care a incercat sa loveasca fiara aflata deasupra victimei, dar bata cu care a dat in lup s-a rupt, iar lupul l-a lasat pe batran in sant si s-a repezit la obrazul lui Barb Vasile.Acesta era un om de statura inalta, adica peste 1,90 m, si a avut curajul sa-l prinda pe lup de gat si s-au rostogolit amandoi in sant. Vasile striga si el dupa ajutor. A fost auzit de vecinul sau, Ioan Carafa, si – dupa o vreme – au reusit sa spintece burta lupului, de s-au imprastiat matele pline de sange peste Vasile, care avea fata rupta de coltii fiarei. Vasile a fost dus la spital si a scapat cu zile, murind de batranete. Fiara a fost spintecata si capul a fost dus la spital, intr-o cutie de metal, pentru analize. Restul corpului a fost ars chiar in sant, dupa ce a fost stropit cu petrol.” in lumina flacarilor ce transformau in scrum trupul lupului, se vedeau chipurile chinuite de groaza ale oamenilor scapati de cosmar. La eveniment, se adunase intregul sat. De dupa ferestrele batute in cuie, se mai auzeau urletele cumplite ale turbatilor, care nu murisera inca. Bilantul era tragic: 21 de persoane muscate, dintre care 16 au trecut in lumea mortilor, iar 5 au scapat cu zile. Povestea nevestei lui CojocMoartea lupului nu avea totusi sa puna capat acelor nefiresti intamplari. Cinci dintre satenii muscati, care nu murisera inca, si-au revenit ca prin farmec dupa ce lupul a fost ucis. „Nu e lucru curat”, spuneau oamenii din sat. Si nici un necaz nu vine singur, dupa ce 16 sicrie au fost coborate in groapa la cimitir, a venit randul animalelor sa se prapadeasca. Cadeau bietele vite din picioare si mureau sub privirile neputincioase ale gospodarilor. Mai ales vitele vecinilor lui Cojoc, care murise cu putin inainte de aparitia lupului cel turbat, erau gasite dimineata moarte in grajd, cu urme de sange la coada si gat, ca si cand cineva le-ar fi golit de viata. Toti banuiau ca era in cauza Cojoc, omul-lup devenit strigoi.Dumitru Barb, zis Cojoc, fusese toata viata pastor si umblase cu turmele peste tot, pe drumuri de transhumanta, din Ardeal in Muntenia si Moldova, de la Nucusoara la Novaci si mai jos, catre Dunare. Era om ursuz si greu intra in vorba cu cineva, de unde umbla si zisa ca nu e un lucru curat cu el. Oamenii cei mai batrani din sat isi amintesc chiar si o marturie facuta in acest sens, de nevasta lui Cojoc. intr-o noapte – spuse ea – pe cand se afla in munte cu sotul sau, s-au pus sa se culce si au adormit in cojoace, sub cerul instelat.La un moment dat, urletul unui lup a trezit-o din somn, si atunci a vazut ca Dumitru nu era langa ea. Lupul s-a apropiat de ea, de se intreba femeia cum de nu fusese simtit de caini. Fiara avea ochii scanteietori, asemanatori cu ai sotului ei, si si-a implantat coltii in laibarul de lana pe care il purta. Norocul a fost ca incepuse sa se licareasca de ziua si lupul a disparut. Dupa o vreme, s-a ivit si Cojoc. Cand l-a vazut, un sloi de gheata i-a alunecat femeii pe sira spinarii, deoarece in dintii barbatului erau cateva fire de lana din laibarul sau. Femeia lui Cojoc a murit, dar dupa ce apucase sa-i povesteasca unei vecine aceasta intamplare.StrigoiulPentru a gasi o solutie ca sa vada ce e cu vitele moarte, satul s-a sfatuit sa consulte un vrajitor din Banat. Acesta le-a confirmat ca este vorba de un duh necurat, intrat intr-un trup inhumat recent, care noaptea se face strigoi si suge sangele oamenilor si al animalelor. Ba, si mai mult, de peste munti, din Regat, au venit cativa oameni in sat, care s-au jurat ca Cojoc nici nu era mort, fiindca il vazusera cu ochi lor, in timp ce pastea oile la stana.Febra ce cuprinsese satul i-a determinat pe oameni sa ceara sprijinul autoritatilor. Dupa tragedia cu lupul, dupa mortile de oameni si vite, satenii doreau sa-l dezgroape pe Dumitru Barb, zis Cojoc. Numai ca autoritatile comuniste de atunci nici nu vroiau sa auda de aceste lucruri: povestea cu strigoiul contrazicand teza materialista despre viata. Asa ca oamenii s-au sfatuit intre ei si au hotarat pe furis ce este de facut. intr-o noapte, mai multi barbati curajosi s-au apucat sa sape la mormantul lui Cojoc. Pamantul era inca inghetat si tarnacoapele si cazmalele inaintau anevoie. Alti sateni stateau de paza, sa vada daca jandarmii ar fi pe urmele lor. Spre dimineata, au ajuns la sicriu. Cand sa-l ridice, acesta era greu ca de plumb.Douazeci de oameni a trebuit sa-si urneasca puterile ca sa-l urneasca din groapa. Scos afara, au ridicat capacul sicriului. Cei care au participat la aceste evenimente sustin ca mortul rea rosu la fata ca sangele si parca dormea. Asezat intr-un car cu boi, sicriul a fost dus la capatul satului, unde a fost stropit cu petrol si ars, iar cenusa a fost aruncata pe raul din apropiere.Calul alb si rotile care se invart inapoiPeste Nucusoara se lasa intunericul. Ascult povestea interlocutorului meu si ea parca nu vrea sa se termine. Aflu alte cateva intamplari care au ramas in memoria satului. inainte de dezhumarea din cimitir, a fost adus un armasar alb, care a fost pus sa treaca peste toate mormintele. Cumintele animal a ascultat de porunca, cu exceptia gropii in care zacea Cojoc, peste care nu a vrut sa treaca in ruptul capului. Sforaia puternic pe nari si s-a ridicat de mai multe ori in doua picioare. „Doamne fereste-ne !”, s-au inchinat cei de fata.Martorii mai spun ca in drum spre locul incinerarii, au mai fost injugati la car alti doi boi, deoarece sicriul se facea tot mai greu. Altii jura si azi ca au vazut rotile invartindu-se inapoi. Cert este ca in noaptea aceea, nici un om din Nucusoara nu a dormit, satul asteptand cu infrigurare sa se termine odata cu vizitele strigoiului. N-au asteptat in zadar. O data cu cenusa risipita pe ape, linistea a pogorat din nou in Nucsoara.Oamenii batrani au murit, tinerii nu mai cred in povesti cu strigoi, ci numai Ioan Hobeanu asterne, cu scrisul lui caligrafic, istoria satului, asa cum a fost.