http://www.povesti-si-mituri.fanbb.net
O’Lanterns este numele dovleacului care lumineaza casele in noaptea de Halloween.Originea sa este relatata de o poveste irlandeza, despre un barbat numit “Zgircitul Jack “. Acesta a baut cu Diavolul si, cum nu vroia sa plateasca pentru bautura, l-a convins sa se transforme intr-o moneda de aur pentru a putea plati. Dar Jack a pastrat moneda si a pus-o intr-un buzunar alaturi de o moneda de argint, care facea imposibil ca Diavolul sa isi revina la starea initiala. Jack l-a eliberat, in cele din urma, pe Diavol, cu promisiunea ca acesta sa nu il deranjeze timp de un an, iar in cazul in care va muri, sa nu ii revendice sufletul. In anul urmator, Jack l-a ademenit pe Diavol si l-a rugat sa se urce intr-un copac pentru a-i aduce un mar. Intre timp, Jack a scrijelit pe scoarta copacului semnul crucii si Diavolul nu a coborit din copac pana nu i-a promis ca nu il va deranja timp de zece ani. La scurt timp, Jack a murit iar Dumnezeu nu l-a primit in Rai. Nici Diavolul, asa cum s-au inteles, nu l-a primit in Iad nerevendicandu-i sufletul si trimitandu-l afara, in noapte, doar cu un carbune aprins care sa ii lumineze drumul. Jack a pus carbunele intr-un nap si, de atunci, calatoreste pe Pamint. O data ajunsi in America, irlandezii au adus cu ei obiceiul de a face napi luminosi si de a-I pune in geam, pentru a speria spiritele mortilor si pe cel al lui Jack. Aici au descoperit dovleacul, perfect pentru a-l transforma in “Jack O'Lanterns”. Pe 31 decembrie, 1812, frumoasa si vivacea Theodosia Burr, sotie a instaritului Guvernator Josepsh Alston al Carolinei de Sud, si-a parasit plantatia sotului ei si a inceput sa navigheze pe corabia The Patriot spre nord catre iubitul ei tata, faimosul Aaron Burr, in New York City. La inceputul lui ianuarie vasul a fost acostat la Capul Hatters de catre corabii a Marii Britanii, care erau atunci in razboi cu Statele Unite, dar i-a fost permis sa-si continue calatoria. The Patriot nu a mai fost vazut vreodata sau nu cu siguranta si nici Theodosia. O furtuna puternica, chira in acea noapte a lovit coasta Carolinei de Nord. Uni spun ca in timpul calatoriei piratii au urcat la bordul vasului, furand toate bunurile si fortand pasagerii si echipajul sa “mearga pe scandura” iar apoi au scufundat vasul. Totusi legenda insista asupra faptului ca Theodosia a supravietuit si a ajuns la mal pe o barcuta, fara nici una din bijuteriile ei, purtand doar un portret cu ea, si cu luciditatea mintilor pierduta. A fost luata in grija de catre un pescar si nevasta lui. Anul a trecut. In 1869, femeia ciudata s-a imbolnavit si un docotor din orasul Elizabeth a fost chemat sa o ingrijeasca. El a facut tot ce a facut, dar era clar ca ea nu mai avea mult de trait. In timp ce el paraea camera bolnavei, sarmana sotie a pescarului i-a spus doctorului ca sa aleaga orice din casa, pentru ca din pacate nu are bani ca sa plateasca. El a cerut minunatul portret care atarna pe perete, in acel moment bolnava a tasnit din pat strigand “” Este al meu! Nu o sa-ti permit sa-l iei! Eu sunt in drum sa-l vizitez pe tatal meu in New York, si ii duc acest portret al scumpei sale fiice Theodosia!” Astea fiind spuse ea a prins tabloul si a tasnit-o la fuga catre ocean intrand in apa.Ziua urmatoare portretul a fost gasit pe plaja. Sunt fapte nu legenda, ca doctorul a luat tabloul de pe plaja l-a vandut in orasul sau natal Elizabeth, iar cel caruia l-a vandut, dupa cativa ani vanzandu-l mai departe unui membru al familiei Burr, iar portretul inca mai exista si in zilele noastre Intr-o astfel de noapte, un grup de prieteni au hotarat sa vada daca legenda era adevarata. Au mers in cimitir, dar unul dintre ei nu a indraznit si a hotarat sa ramana la intrare. Baietii au inceput sa alerge prin cimitir si o buna bucata de timp nu s-a intamplat nimic. La un moment dat, baiatul ramas in afara cimitirului i-a vazut pe ceilalti indreptandu-se spre el cu niste ochi mari si iesiti din orbite. A inceput sa tipe, iar oamenii care locuiau in apropierea cimitirului l-au auzit si i-au venit in ajutor. Cand au ajuns, baietii erau morti, iar cel care ramasese in afara cimitirului a amutit. Nici pana azi nu sa putut afla ce se intamplat, de fapt, in cimitir in noaptea de Halloween! *fetitza fantoma ntr-o zi eu stateam cu prietenele si ne jucam afara.Ne-am jucat pana seara pe la ora noua.Am vrut sa mai stam dar nu stiam ce sa mai facem.Alina a zis sa mergem in cimitir,dar noi i-am zis ca vrem sa mergem,dar nu eram asa multi copii.Am mers si i-am chemat si pe corina,ionut si mircia si au venit.La ora zece noaptea noi am intrat in curtea bisericii si in urma alinei sa inchis poarta singura.Noi neam speriat si am fugit.Am ajuns in cimitir.Era o liniste cumplita.Deodata se auzi un planset de fata .Am mers de unde se auzea plansetul iar acolo am vazut o fata pe pamant.Fetitza a intors fata si era plina de sange.noi am fugit iar alina a fost trasa de picior de o mana in mormant.Noi am ajuns la poarta dar poarta era incuiata.Eu am observat ca lipsesc mircia si lidia.Oare vom scapa din acel cimitir?Aflati in partea a doua a povestii ... Nai cum sa scapi Daca cititi aceasta poveste sar putea sa vi se para SF dai reala,chiar mie mi santamplat...deci,eu si cu o prietena am devenit brusc interesate de magie.fara vreun motiv anume,pur si simplu dintrodata.Am inceput sa studiem si sa citim,ne interesa in mod special magia neagra,necromantia si demonologia(adik cele care se ocupa cu invocarea mortilor si a demonilor).Ne descurcam destul de binisor si neam zis ca am vrea sa incercam ceva nou,si ce nea venit noua in minte,sal invocam pe Lucifer,unul dintre cei mai periculosi de- moni care au existat vreodata.Am reusit cu brio sal invocam,dar povestea incepea sa ia o intorsatura mai putin placuta cand demonul a inceput sa tot incerce sa se razbune pe noi(inca nam gasit motivu). Intro dimineata ma pregateam sa plec deacasa ca sa ma intalnesc cu prietena mea.Am intrat in hol,langa oglinda.Tocmai vroiam sa ies din casa cand am simtit deodata doua maini reci si foarte puternice cum ma strangeau din spate,de gat.Cred ca nui nevoie sa mentionez cat de tare mam speriat,mai ales ca mainile strangeau tot mai tare pana cand incepeam sa raman fara aer.Fara sa vreau am miscat ochii spre iglinda.Ma vedeam,e adevarat,dar se presupunea ca in spatele meu ar fi trebuit sa fie cineva care ma strangea de gat,nu?Ei bine in spatele meu nu era absolut nimeni.Pentru ca eram obisnuita cu chestii din astea mai "dark" miam dat seama din prima ce se intampla si ce era in spatele meu.Ma strans de gat tot mai tare pana cand sa oprit brusc,tocmai cand credeam ca mio sunat ceasu. Am cazut pe jos ji atunci o intrat in casa prietena mea care ma asteptase prea mult ji a venit sa vada ce sa intamplat.Cand o intrat in casa so socat.Din gura imi picura sange.Am stiut amandoua ce se intampla.Treaba era grava,dar nu sa mai intamplat nimic o vreme destul de indelungata.Nu mai banuiam nimic,credeam ca totul se sfarsise,pacat ca mam inselat. Stateam intro seara in fata oglinzii,prietena mea ramasese peste noapte la mine.Ma periam si am putut sa vad,deodata,clar cum imaginea mea din oglinda slabea si pierdea din culoare.Mam speriat,am crezut ca halucinez,totusi tot ce era in oglinda,in jurul meu se vedea perfect.Am intrebato pe prietena mea daca observa ceva ciudat la imaginea mea din oglinda si am fost surprinsa cand am vazuto uitanduse socata.Mam intors nedumerita spre oglinda.Nam putut sami stapanesc un tipat de groaza cand am observat ca imaginea mea nu aparea absolut deloc in oglinda desi eu stateam exact in fata.In fine,am inceput sa ma cam obisnuiesc sa dorm in camera cu demonii . Acum o saptamana am fost singura acasa mam pus la calculator ca sa mai vorbesc cu prietenii...cand simt din spate cum cineva/ceva se apropie de mine.Mam intors si nam vazut nimic.In schimb am auzit o voce groasa si foarte puternica strigand la mine: "Adri nu mai fugi,nai cum sa scapi,stii ce te asteapta!!!" La ora 12... m citit toate povestirile voastre! Interesante! Mi-am dat seama ca am si eu atat de multe, zeci chiar, ma refer la lucruri care mi s-au intamplat mie sau auzite de la altii! Eu o voi spune pe cea care m-a marcat si nu stiu nici azi ce sa cred exact! Stiti ca la tara povestile astea mai creepy sunt la ordinea zilei. Intotdeauna auzim batrani povestind niste intamplari de ti se face pielea gaina! Cred ca aveam vreo 9-10 ani. Eram la tara si seara obisnuiam sa ne strangem mai multi copii si tineri in general sa povestim. Intr-o seara, unul din vecini, ceva mai mare, cred ca avea vreo 19-20 de ani pe vremea aia, a inceput sa ne spuna niste chestii mai ciudate. Un fel de ritualuri. Ne spune ca daca seara, dupa ce s-a intunecat afara, deschidem usa la o camera din casa si pe intuneric rostim din prag: "Dracule, vino si te lupta cu mine", in acea noapte, la ora 12 fix il vom vedea. Imi amintesc ca radeam noi toti dar nu prea. Ne-a mai spus si alte "porcarii", dar eu, cum eram mai "ciudata" si intotdeauna dornica sa experimentez tot felul de "pericole", am bagat la cap ce a spus. Vroiam sa vad ce si cum. Si ma pune ... sa aplic ritualul. Pe la 10 deschid usa la un dormitor in care nu obisnuia sa doarma nimeni, zic fraza si ma pregatesc de culcare. Dormeam cu mama. Deja uitasem faza cand am adormit. Si simt la un moment dat ca sunt trasa din pat, ca trage cineva de mine, de picioare, deschid ochii si... vad o aratare, exact cum vedem noi acum in filmele de groaza, mai puerile, o chestie cu ochii rosii si coarne si tinea ceva in mana, era negru... "ca dracu`" vorba aia si cat peretele de inalt. Vroiam sa tip, dar nu puteam, adica nu ma auzeam tipand, ma intorc spre mama care dormea linistita langa mine. Eram deja pe marginea patului si nu imi puteam lua ochii de la aratarea aia. Am vrut sa fac cruce, dar nu simt ca nu pot sa imi misc mainile. Mi-am adus aminte ca spunea o batrana care mai avea grija de mine cand era mama la serviciu, ca daca imi este foarte frica sa imi fac semnul crucii si daca nu am cum sa il fac cu limba. Am facut semnul crucii cu limba, din instinct cred si brusc dispare "chestia". Nu stiu, dar eram atat de socata, nu spaima in sine, ci ideea ca nu am crezut nici o clipa ca ar putea fi real. Vedeam ca sunt treaza si nu e vis. Cand m-am uitat spre ceas am vazut ca era 12:01. Nu am mai dormit pana dimineata si nici nu am spus "patania" cuiva. Dar imi amintesc de ea mereu si ma intreb si azi, oare a fost ceva legat de subconstient, un vis care a parut atat de real incat... Nu stiu, dar a fost strange and creepy
