Ielele sunt fiinte imaginare din mitologia populara romaneasca, infatisate ca niste fete frumoase , imbracate in alb, care apar numai noaptea, vrajind, prin cantecul si jocul lor, pe barbati, asupra carora au puteri nefaste. dintre toate fiintele supranaturale menite sa faca rau, din folclorul romanesc, cele mai de temut sunt ielele. Lazar Saineanu scrie in opera sa ("Ielele si Zanele Rele") cum s-a format crezul in aceste zane rele:"In neputinta de a pune capat acelor credinte naive din perioada de pruncie a umanitatii(...)noua religiune le-a impus o transformare profunda(...)astfel zanele(...)din fecioare nevinovate si pline de milostivire, capatara acel aspect de rautate, neindurare, de vrajmasie".Locul ?i chipul revelarilor[modificare]
Ielele se crede ca apar mai ales noaptea la lumina lunii, în hore, în locuri retrase (poieni, silvestre, iazuri, maluri de râuri, rascruci, vetre parasite sau chiar în vazduh), dansând goale, mai rar cu ve?tmânt de zale, sau înfa?urate în valuri transparente ?i cu clopo?ei la picioare; fostul lor ring de dans ramâne ars ca de foc.Mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia "lingura zinei". Uneori apar doar cu trup aparent, alteori sunt doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de femei vesele.
Numarul în care Ielele î?i fac apari?ia e sau nelimitat, sau redus la 7, uneori chiar 3, în ultimul caz (Oltenia) legenda considerându-le pe fiicele lui Alexandru Macedon ?i numindu-le: Catarina, Zalina ?i Marina.
Locuiesc în cete, în aer, pe stânci singuratice sau în mun?i, prin paduri sau anumi?i copaci ca paltinul ?i nucul (prefera?i ?i pentru horele lor), rareori la raspântii.
Natura lor[modificare]
De obicei, nu sunt socotite genii rele: se razbuna doar când sunt stârnite, ofensate, sau vazute în timpul dansului, iar atunci pedepsesc pe culpabil pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cântecul ?i cu vîrtejul horei jucate în jurul acestuia de 3 ori. În aceasta ipostaza, au similitudini cu fecioarele Erinyes din mitologia greaca. Unele descântece le portretizeaza a?a:Adesea „Ielele beau apa de prin fântâni ?i oricine va bea dupa dânsele, îl pocesc”.[2]
Dupa caracteristicile globale mai frecvente, Ielele sunt nemuritoare, frumoase, acorporale, voluptoase ?i seducatoare, excelente dansatoare ?i cântare?e corale; î?i poarta despletit parul lung ?i se îmbraca în ve?minte vaporoase de matase ori in, de obicei translucide sau chiar stravezii; invizibile ziua, pot fi vazute noaptea, cu mari riscuri pentru observator; de?i adesea cu aripi, pot zbura ?i prin levita?ie, cu viteze teribile (într-o noapte, noua mari ?i noua ?ari), dar alteori calatoresc în trasura cu cai de foc.
Nu se poate stabili totu?i o tipologie ferma, ea fiind variabila de la o zona folclorica la alta; astfel, Dimitrie Cantemir le numea cu unul dintre epitete, Frumoasele, simplificându-le func?ia mitologica la domeniul erotic ?i considerându-le deci ni?te „Nimfe ale aerului, îndragostite cel mai des de tinerii frumo?i”[3]
Nume. Etimologie[modificare]
Mitul Ielelor este de origine incerta. Etimologiile speculate de mul?i folclori?ti sunt oarecum fanteziste, întrucât Iele nu este un nume, ci pronumele personal, la persoana a treia, plural, feminin ele (sinonim în alte regiuni cu Dânsele); numele lor, real tainic ?i inaccesibil, este înlocuit cu simboluri atributive clasificate, de obicei, în 2 categorii:
epitete impar?iale: Iele, Dânsele, Dragaice, Vâlve (Vâlva Baii, Vâlva Padurii etc), Irodi?e, Rusalii, Nagode, Vântoase;
epitete flatantesau propi?iatoare: Domni?e, Maiestre, Frumoase, Împaratesele Vazduhului, Fetele Codrului (câmpului), ?oimane, Mu?ate, Miluite, Albe.
Evitând cunoa?terea numelui categorial, de tagma, al Ielelor, folclorul înregistreaza totu?i unele nume individuale: Ana, Bugiana, Dumernica, Foiofia, Lacargia, Lemnica, Liodiana, Magdalina, Oana, Ogri?teana, Pascu?a, Ro?ia, Rudeana, Ruja, Ruxanda, Simioana, Sandalina, Tiranda, Todosia, Trandafira.[4]
